Date generale. O serie de functii psihologice au fost evaluate in autism, ocazie cu care au fost raportate o serie de anomalii caracteristice. Evaluarile psihologice ale autistilor includ in mod curent atat teste de rutina cat si teste destinate sa elucideze trasaturi ale autism in studii de cercetare. Integrarea teoriilor psihologice asupra deficitelor din autism deriva din paternurile deficitelor observate la o serie, desi nu la toti, de pacienti cu autism.

Testele psihologice sunt utilizate in combinatie cu interviurile clinice si datele anamnestice pentru a contura diagnosticul de autism. Testele proiective sunt considerate de o serie de autori ca fiind mult prea subiective si nefiabile intimp ce altii le considera ca fiind mult mai discriminative si demonstrative in autism.

Testul Rorschach aplicat pacientilor autisti a relevat raspunsuri anormale in ceea ce priveste forma generala a petelor comparativ cu normalii care au tendinta de a le privi intr-o maniera consistenta.

Autistii au tendinta de a ‘vedea’ putine personaje umane si putina miscare in forma petelor si raspunsurile tind sa fie formulate de o maniera primara simplificatoare. Contrar opiniilor generale, autistii cronici tind sa demonstreze in primul rand o lipsa de imaginatie si creativitate la acest test desi aceasta ar putea fi o tendinta fata de raspunsurile confabulatorii si a mixturarii perceptiilor in raspunsurile ‘prin contaminare’.

Thematic Apperception Test (TAT) este utilizat mai putin in scop diagnostic, cat pentru a clarifica anumite tematici specifice pacientului. Interpretarea desenelor pacientilor cu autism arata o tendinta spre distorsiune si o diminuare a creativitatii.

Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI) necesita pentru o interpretare valida un anumit antrenament specific, iar diagnosticare autism in baza, doar, a acestui test nu ofera rezultate valide.

Wechsler Intelligence Scale (WIS) a fost creat in intentia de a masura performantele intelectuale. In autism se constata frecvent o pastrare a inteligentei verbale desi scoru Q.I. total are tendinta de a fi scazut.

Atentia (functia prosexica). Una dintre cele mai consistente raportari psihologice in autism o reprezinta dificultatea pacientilor autisti de a-si focaliza atentia in indeplinirea unei sarcini specifice. Lucrul acesta se dovedeste exact atunci cand este vorba de sarcini care necesita o atentie sustinuta si concentrata (ex. discriminarea unui stimul specific de stimulii de fond), sau un timp de reactie rapid. O serie din aceste deficite pot persista si dupa disparitia simptomatologiei floride, la autisti; de asemeni sunt intalnite in proportii semnificative si randul rudelor sanatoase ale autistilor.

Mecanismele posibile ale unor astfel de desficiente ar putea fi:

-La unii autisti ar putea fi implicata lipsa unor mecanisme de ‘filtru’ adecvate care sa acompanieze selectivitatea, astfel incat nivelul semnalului de urmarit este scazut si exista prea multe semnale ‘parazite’ in sistem, priovenind de la stimuli nerelevanti. Autistii par incapabili sa mentina un set principal de raspunsuri fata de o sarcina particulara, in prezenta unor stimuli parazitari si nu par a avea capacitatea de a elabora seturi mentale alternative. Autistii par sa realizeze mai bine sarcinile care presupun un control extern crescut si putine oportunitati de decizie autonoma.

-Alte serii de teorii, prezuma existenta unor disfunctii senzoriale, cauzand o supraicarcare cu stimuli si generarea unor stari de hiperexcitatie.

-Cognitia si procesarea informatiei. In aditie la tulburarile de atentie, datele psihologice arata si o serie de probleme de inregistrare, integrare si reactualizare a informatiiilor la multi pacienti cu autism. S-ar putea ca mecanismele de stocare a memoriei sa fie coplesite de un flux de informatii, sau in alternativa, sa existe o incapacitate de a realiza constructe integrabile care sa ajute la organizarea si structurarea datelor. Supra-incluzivitatea conceptuala pare sa diminue odata cu ameliorarea clinica, desi fondurile bizare sau idiosincratice pot persista, sugerand ca aceasta reflecta in fapt, un defect primar.

 

Teorii socio – familiale.

 

Teoriile privind interactiunea familiei in autism sunt prezentate pentru completarea istorica, admitand ca o aplicare inadecvata a acestora poate produce mul rau pacientului si familiei sale. Trebuieste notat faptul ca unele din lucrarile mai vechi din acest domeniu s-au bazat mai mult pe studiul cazurilor decat pe acel al datelor experimentale derivand din ele.

Deasemeni notiunea de ‘personalitate prepsihotica’ a fost in cea mai mare masura inlocuita cu modelul factorilor de risc, exceptie facand modelele retrospective ale starilor prodromale inainte de dezvoltarea unor episoade psihotice nete. In studiile pe copii cu risc pentru autism si al familiilor acestora, ramane neclar in ce masura paternurile de interactiune neobisnuite sau traumatizante deriva din comportamentele atipice ale copiilor cu risc crescut, ale mamelor lor sau ale ambilor.

Bateson si colaboratorii scolii de la Palo-Alto. Teoria dublei legaturi sau dublei impuneri stabilita de Bateson se sprijina pe urmarirea doar a informatiei primite (input) si a celei emise (output) de catre subiect, ignorand deliberat ceea ce petrece la nivel psihobiologic (black box). Toate problemele se pun deci, in termeni de comunicare: nexusus-ul patologic la schizofren l-ar constitui dubla legatura (dubla impunere, double bind):

-Doua sau mai multe persoane sunt angajate intr-o relatie interpersonala intensa si vitala: viata familiala, infirmitate, captivitate, incarcerare, dragoste, ura, psihoterapie

-Un mesaj este emis, el constituind o anulare (amputare, negare) a existentei subiectului (viitorul schizofren), pentru ca mesajul contine doua indicatii complementare si contradictorii. De exemplu, cazul unui copil, plasat in fata ostilitatii unuia din parinti, care insa isi neaga aceasta ostilitate si-i cere copilului sa o nege si el. Daca copilul isi vacrede parintele, va mentine relatia de care are nevoie, dar isi va nega propria sa perceptie; daca va da crezare propriei sale perceptii, se va mentine in real dar va pierde suportul protectiv parental de care are nevoie. Sensul mesajului este indecizionabil: aceasta este dubla legatura care s-a creat si in care ramane captiv.

Experienta aceasta este repetitiva pe durata unei lungi perioade. Receptorul mesajului se afla in imposibilitatea de a iesi din cadrul fixat de catre acest mesaj si nu poate exprima recunoasterea contradictiei sau paradoxului continut intransul. Aceasta violenta latenta este auto-intretinuta de catre dubla-legatura care devine modelul de comunicare autistica.

Comunicatiile de tipul dublei legaturi pot surveni frecvent in viata de zi cu zi, dar conform acestui model doar indivizii vulnerabili din familiile ‘schizofrenogene’ prezinta un risc crescut fata de un asemenea gen de comunicare.

Jackson si conceptul de ‘homeostazie familiala’ este un model in care boala diagnosticata a pacientului este necesara pentru mentinerea echilibrului familiei. Schimbarile, fie agravarile fie ameliorarile, duc la consecinte patologice pentru ceilalti membri ai familiei asa incat aceasta incearca restabilirea unui nou echilibru.

Wynne si Singer. Wynne si colaboratorii sai de la scoala din Bethesda au studiat relatiile intrafamiliale si au interpretat de o maniera psihodinamica autismul in organizarea sa familiala. Conceptul de pseudo-mutualitate pe care ei il lanseaza este nucleul central al acestui model  si in esenta el consta intr-o strategie ‘de aparare’ in care aparenta este doar o ‘crusta’ de armonie si buna intelegere mentinuta cu orice pret pentru a masca vidul, incoerenta si absurditatea subjacente. Intr-un asemenea model, fiecarui membru din familie ii sunt desemnate roluri rigide in detrimentul exprimarii libere a personalitatii si legaturi superficiale sunt mentinute in detrimentul intimitatii autentice.

Mai tarziu, Singer si Wynne au identificat ‘tuburare tranzactionala a ideatiei’ care apare ca fiind predominant amorfa sau fragmentata si care ar fi prezenta atat la parintii cat si la descendentii din familile cu risc.

Lidz si colaboratorii au cautat originile psihozei intr-o micro sociologie a grupului familial: familia autistului nu-i permite copilului auto identificarea oferindu-i modele contradictorii care antreneaza ganduri patologice. Diviziunea cuplului (Marital Schism) de catre tulburarile de comunicare dintre parinti, antreneaza cand o dominare virila din care femeia este exclusa, cand una feminina care exclude sotul, cand o ‘dubla dependenta’ cu retragere mutuala.Deviatia cuplului (Marital Skew), se caracterizeaza prin prezenta, la unul din parteneri, a trasaturilor net patologice. Un fel de echilibru se stabileste in familie in jurul acestui personaj care impune celorlalti membri ideile si conduitele sale creand in jurul grupului un mediu anormal si patogen.

Leff si Vaughan precum si alti cercetatori, au studiat gravitatea simptomelor la pacientii autisti in relatie cu nivelul expresiei emotionale (expresed emotion – EE) care este definita in termeni de criticism si supraimplicare emotionala din partea celorlalti membri ai familiei. Pacientii care au revenit in familiile lor care se careacterizau printr-un nivel crescut al EE au prezentat o rata a recaderilor de 4-5 ori mai mare decat pacientii care au revenit in familii caracterizate printr-un nivel scazut al EE. Mentinerea terapiei neuroleptice si reducerea frecventei contactelor (per ansamblu) cu ceilalti membri ai familiei s-a dovedit a avea o valoare protectiva pentru pacientii provenind din familii cu nivel EE crescut.

o   Cercetari curente in domeniul interactiunilor familiale. Multe din rezultatele cercetarilor anterior prezentate au stimulat un aflux de cercetari in domeniul interactiunii dinamicii familiale in autism sau alte tulburari psihice.

Factorii studiati ca avand un posibil efect in dezvoltarea acestor tulburari au fost:

– Deviante, tulburari de comunicare ale parintilor, deduse din analizarea raspunsurilor acestora la 7 planse din testul TAT, si au reflectat un stil de comunicatie cu dificultati in mentinerea si focalizarea intelesului si cursului logic.

– Stilul afectiv apreciat din trascriptia discursului parintilor, in interactiuni cu copii, centrate pe problemele familiale si reflectand sentimente de criticism personal, inducerea vinovatiei sau intruzivitate..

-Expresia emotionala, codificata in functie de nivelul audiotipurilor de interviuri cu membrii familiei a reflectat o atitudine parentala negativa, sau criticism din partea unor membri ai familiei.

In aceste studii, distorsiunile de comunicare au reprezentat un marker predictiv pentru aparitia unor tulburari din spectrul schizofeniei la unii dintre membrii familiei, cu toate ca nu a aparut clar in ce masura deviantele de comunicare si tulburarile din spectrul autism nu ar putea face parte cumva, dintr-un fenomen mult mai larg.

Stilul afectiv negativ s-a dovedit a fi un predictor mai bun al dezvoltarii tulburarilor din spectrul autism, decat nivelul crescut al EE, atunci cand ele au fost considerate impreuna cu deviantele de comunicare

Atitudinea familiei este considerata de multi cercetatori din domeniul dinamicii intrafamiliale ca fiind forta directoare, in spatele expresiei emotionale si fiind, cel putin teoretic, capabila de schimbari. S-a dovedit ca participarea familiei la un program educational de interventie, este capabila sa contrabalanseze efectele negative ale EE asupra cursului bolii.

 

Teorii Psihanalitice

Numeroase teorii de psihanalitice sau de inspiratie psihanalitica, au incercat sa elucideze mecanismul psihopatologic in psihozele precoce. Cea mai mare parte a introdus notiunea de narcisism primar, autoerotism, sistem ‘para-excitatie’.

Mahler insista asupra rolului conduitcelor halucinatorii negative asupra consolidarii sistemului ‘para-excitatie” (‘pare-excitation’), si asupra rolului mentinerii unei relatii simbiotice cu mama.

Bettelheim, in lucrarea sa ‘Fortareata goala’ (‘Forteresse vide’), gindeste ca copilul autist este victima unei veritabile angoase a mortii, pentru ca ar fi confruntat prea devreme cu o situatie traita de el ca extrem de amenintatoare. Paralel cu aceasta perceptie amenintatoare de moarte, efectueaza o retragere din lumea exterioara si o dezinvestire a lumii interioare putindu-se ajunge la disparitia tuturor afectelor.

Inspirindu-se din gindirea lui M. Klein, anumiti autori au dezvoltat noi concepte raportate la psihopatologia autismului:

Astfel, Tustin introduce notiunea de depresie psihotica, reluata in aceeasi forma de catre Winnicott. El traieste ruptura in continuitatea corporala ca un fel de gaura neagra care persecuta si rupe in mod brutal iluzia de continuitate corporala.

Meltzer introduce notiunea de autoerotism disociat legat de darimarea Eu-lui, darimare ce rezulta din slabirea fortei flexibilitatii atentiei lasind simturile interioare si exterioare sa se ataseze izolat la obiectul care-l stimuleaza pe moment; rezultatul procesului ar ajunge la capat cu crearea evenimentelor unisenzoriale non-disponibile pentru memorie sau gindire. De asemenea, acest autor  insista pe absenta spatiului interior al Eu-lui si obiectului, traite ca “pura suprafata”. Absenta spatiului interior al Eu-lui si neelaborarea functiei de ‘piele psihict’ (E. Bick), sta la originea lipsei de continut al Eu-lui, incapabil sa mentina continuturile mentale si fizice

 

Teoria lingvistică

Rutter a sustinut in 1985 o ipoteza lingvistica, in care propunea ca tulburare cognitiva de baza in autism, o anomalie cognitiva care include limbajul, extinzandu-se si la functiile sale de secventialitate, de abstractizare si de codare. Ipoteza sa se bazeaza, pe de o parte, pe tulburarile limbajului si ale cognitiei relevate la copilul autist si, pe de alta parte, pe datele familiale. El a demonstrat faptul ca fratii si surorile autistilor prezinta in mod semnificativ mai multe intarzieri ale limbajului, tulburari ale invatarii lecturii si un coeficient de inteligenta verbala mai scazut, decat cei dintr-un grup de control selectat in mod corespunzator. De aici, ipoteza sa conform careia in autism ar exista un factor etiologic ereditar, dar nespecific, deoarece ar dirija functiile cognitive generale; expresia acestui factor s-ar manifesta in cadrul aceleiasi familii in mai multe modalitati, autismul constituind una dintre ele.

Fara indoiala, datele existente in cadrul acestei teorii sunt corecte in mare parte, dar interpretarea pe care Rutter o ofera este oarecum discutabila in masura in care se cunosc si alte modalitati de trasmitere familiala decat cea ereditara, de exemplu, cea culturala, de identificare etc.

–  Patologie preexistenta

Intr-un numar redus de cazuri, autismul vine pe fondul unor afectiuni de etiologie diversa: tulburari metabolice- fenilcetonuria, infectioase-sifilis congenital, rubeola congenitala, genetice- sdr. X fragil, neurologice-epilepsie, encefalopatii.

Evolutia sarcinii si nasterea acestor copii sunt, de multe ori, marcate de complicatii grave.

 

Cercetările din domeniul psihologiei cognitive s-au centrat şi ele în mare parte pe descoperirea unei breşe substanţiale în demersul de dezvoltare şi maturizare a funcţiilor şi proceselor cognitive, capabile a explica deficitele aproape implacabile a unora dintre cei diagnosticaţi cu TSA. Pentru o perioadă s-a impus teoria unei slabe coerenţe centrale (a unui deficit central) sau, pe scurt, Teoria coerenţei centrale. aceasta sugera existenţa unui anumit stil cognitiv de percepţie, lacunar sau sincretic care împiedică persoana în cauză să perceapă şi să proceseze întregul ansamblu. Ideea de bază ar fi ca persoanele cu TSA pot să perceapă mai degrabă părţile decât întregul, pe care nu reuşesc sa-l înţeleagă ca pe o structură integrala, motiv pentru care ei percep lumea disparat, la cel mai analitic mod posibil, neputând surprinde legăturile şi relaţiile dintre obiecte şi fenomene, relaţiile de cauzalitate sau de determinare, etc. Astfel de la aceste perceptii sincretice si analitice se dezvoltă un stil de gândire defectuos, aproape parazitar, pierzând copilul într-un fel de caleidoscop de senzaţii, impresii, imagini. Această teorie ar explica desigur o sumedenie dintre dificultăţile pe care ei le întâmpină, inclusiv dificultatea de a procesa imaginile faciale (dificultate susţinută de o altă teorie, ce încearcă sa explice dificultăţile lor de interactionare socială si de întelegere şi reacţionare adecvată la emoţiile celorlalti)şi dificultatea de a verbaliza prin structuri complexe, cum sunt cele frazeologice. Cu toate acestea, ea nu explică şi ce anume generează sau stă la baza acestui deficit central.

O altă teorie provenind tot de pe tărâmurile psihologiei şi cunoscută sub numele de Teoria minţii(Theory of mind) postuleză ipoteza conform căreia persoanele cu autism sunt aproape incapabile de a se decentra, de a se detaşa de propria fiinţă şi de a atribui altor persoane emoţii, sentimente, dorinţe, opinii diferite de cele proprii. Este evident că această teorie se centrează exclusiv pe aspectul social al sindroamelor tipic autiste, neglijând celelalte deficienţe majore. În plus, din punctul meu de vedere, aceasta … teorie nu e de fapt chiar o teorie, ci mai degrabă o observaţie, deoarece nu face decât să accentueze evidenţa şi nu oferă de fapt nici un răspuns la întrebarea “De ce?“.